Non licet omnibus adire Corinthum (lat. „Nu-i dat tuturora să se ducă în Corint”) – Corintul, una din anticele cetăți grecești, era vestit în epoca înfloririi lui, prin viața de lux și de petreceri ce o ducea sub protecția zeiței Afrodita, care îi era patroană. Dar din pricina unor taxe mari la care erau supuse mărfurile aduse din afară, plăcerea de a petrece la Corint era și foarte costisitoare. Dovadă că se spunea: „nu toată lumea își poate permite să se ducă la Corint”. Vorba a ajuns proverb și proverbul a fost răspîndit mai ales datorită lui Horațiu care, în prima Epistolă (17-36), i-a dat următoarea formă: Non cuivis homini contingit adire Corinihum (cu același înțeles). Cu vremea, vorba aceasta a căpătat un sens mai general și a fost folosită spre a spune că nu toți oamenii au același talent, sau același spirit, sau aceeași avere etc. Dar mai ales acest non licet omnibus... se aplică, în serios sau în glumă, cînd trebuie să renunțăm la dorințele noastre din lipsă de mijloace materiale. LIT.